apologia descarnarii

Avatar

Trupul meu lepros acum s-a detramat ca un fruct bolnav
Ca un tipat frint; privesc oglinda implorindu-i mila
Caci nu pot crede ceea ce vad
Atent urmaresc epiderma rupta de cratere
In care singele imi fierbe
Exfolierea, ca dintr-o alta lume
Pare ca dezgoleste nuante moarte, zone mlastinoase
Cu privirea am surprins emanatii irizate
Ma transform intr-un exuviu
Am ajuns un cadavru sortit experientelor
Sunt o hecatomba din care izvoraste suferinta
Fecioara ce a eliminat violent murdaria femeii

Am inceput sa pling si lacrimile imi ard sarat plagile
Supurinde, sfisiate
Imi musc din propriul trup si scuip
Oglinda, cu disperarea mea si o acopar, si nu vad
Incerc sa recladesc statuia mea sfarimata, cindva din bronz
Sunt un infrint luptator pagin, ingenuncheat
Ca miticul atlas, zdrobit in caderea continua, de foc
Licarul de viata ce mi-a ramas se zbate zadarnic
Sa scape de sub ruina ce sunt, pe veci!